search instagram arrow-down

Facebook

Privesc cu tristețe nedescrisă cum cafeaua mea, cumpărată de la un chioșc de pe stradă, în urmă cu exact 4 minute, se prelinge în mod maiestuos pe asfaltul gri de sub ochii mei. Sunt într-o stație de autobuz,  în care umărul unei tinere fete tocmai s-a izbit în mine, ceea ce a cauzat catastrofa mea matinală. Vocea tinerei grăbite, care mi-a aruncat un “scuze” nepăsător din mers, încă îmi răsună în minte, ca un ecou.

Îmi ridic privirea de la locul crimei, și mi-o îndrept către persoana vinovată, sperând ca expresia mea să fie mai mult decât sugestivă pentru ea. Observ că tânăra, care era pe jumătate urcată într-un autobuz, se uita și ea la mine. Avea cearcăne vizibile sub ochii ei mici, cu pleoapele deabia deschise din cauza greutății nesomnului. Părul castaniu era ciufulit de vânt și în brațe ținea strâns vreo 5-6 cărți periculoase, pe care eu una nu mi-aș dori să le scap vreodată pe degetele picioarelor mele.

Mai multe imagini cu ea nu am putut înregistra, pentru că autobuzul a și pornit din loc, îndreptându-se spre centrul orașului. Mai mult ca sigur fata era studentă și se îndrepta spre facultatea ei. În timp ce culegeam rămășițele cafelei mele ( adică ce a mai rămas în paharul de hârtie de pe jos ) mă gândeam că dacă nesomnul era cauzat de pierderea unei nopți de învățat, în condițiile în care a trecut de ceva vreme sezonul sesiunilor, fata aceea, pe lângă șansa de a-mi savura cafeaua delicioasă de dimineață, mi-a furat și admirația.

Acum, cât suntem tineri și avem energie, trebuie să construim. Trebuie să învățăm, să acționăm, să greșim, să facem lucruri mai mult sau mai puțin mărețe, să fim activi, să ne implicăm în proiecte, să construim versiuni mai bune ale noastre. Trebuie să atingem cote maxime, să scoatem la iveala tot ce avem mai bun din noi, să arătăm lumii de ce suntem în stare. Suntem proiecte aflate sub construcție, care, într-o zi, vor fura priviri și vor stârni admirație de pretutindeni.

Suntem deabia la început de drum, și mai avem o distanță destul de mare de parcurs până să ajungem acolo unde ar trebui. Ține minte că tu, în acest moment, reprezinți doar poate 30% din ceea ce ai putea să devii. Cu voință și foarte multă muncă, vei ajunge un om  îndeplinit în toate punctele de vedere, dar până atunci, rolul tău este să înveți.

Prin “învățat” nu mă refer doar la ceea ce ține de școală sau facultate. Învață să ( te ) respecți, să ( te ) asculți, să ( te ) iubești, să ai grijă de lumea din jurul tău. Învață să îți asumi responsabilități și să-ți duci sarcinile la bun sfârșit. Învață că nu ești cu nimic mai  bun decât oamenii din jurul tău, adoptă modestia și fii gata să te ridici de pe jos în cazul în care primești o lovitură.

Învață, pentru ca într-o bună zi, faptele tale să fie resimțite în istorie precum vocea ta va răsuna, în mintea oamenilor, într-un ecou.

*

Cobor, ca de obicei, în a doua mea stație, în următoarea dimineață răcoroasă. Mai am de așteptat vreo 10 minute până ajunge următorul meu autobuz, așa că mă îndrept spre chioșcul de cafea de pe stradă, de unde sper că de această dată îmi voi putea cumpăra elixirul dimineții fără să fiu sabotată iar de către cineva.

Amintindu-mi de întâmplarea petrecută cu o zi în urmă, privirea îmi fuge câțiva metri mai încolo, la locul crimei, și printre buzele mele se strecoară o notă de mirare.

Exact în acel loc, era așezat un pahar de hârtie, identic cu cele ale chioșcului de unde îmi cumpăr cafea. Înaintez spre pahar și când ajung cu picioarele în dreptul lui, îl ridic.

Pe chipul meu a înflorit un zâmbet, și mi-am schimbat traiectoria spre o bancă aflată în apropriere, unde mă pot așeza și îmi pot savura liniștită cafeaua, pe paharul căreia este mâzgălit în grabă un neinteligibil “Scuze!”. Studentă la medicină, așadar.

2 comments on “Ecoul din stația 2

  1. flori.vintu says:

    frumos scrii, tu zana si mare dreptate ai:) :*

    Liked by 1 person

  2. Beti says:

    Scrii foarte frumos, puiule! Ţine-o tot aşa! Te pup

    Liked by 1 person

Leave a Reply
Your email address will not be published. Required fields are marked *

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: