search instagram arrow-down

Facebook

În viață, este deosebit de important să ai un oarecare simț al orientării. Meditam la acest fapt în timp ce mă uitam pe geamul autobuzului în care femeia de serviciu m-a închis din greșeală.

Ca să înțelegi  ce s-a întâmplat, într-o dimineață în care nu m-am trezit suficient de bine, m-am urcat într-un autobuz greșit, care m-a dus habar nu am unde. Cum știam cam cât timp îmi ia până să ajung la destinația mea, tot drumul am stat cu nasul în telefon, și eram total pe lângă ce se întâmpla în jurul meu. Căștile în urechi, muzica dată la maxim, ochii benoclați în ecranul telefonului. Normal că nu am observat cum oamenii tot coboară din autobuz și cum rămân încet încet singura pasageră, la fel cum, fără să găsesc vreo explicație logică, nici șoferul nu a observat că eu încă sunt în autobuz, atunci când a ajuns la capăt de linie.

Piesa pe care o ascultam îmi plăcea așa de tare, încât am început să dau ritmic din cap, ba chiar să și fredonez. Mă simțeam un pic prea bine și îmi imaginam că lumea se uită ciudat la mine, așa că mi-am ridicat privirea din telefon ca să inspectez puțin călătorii din jur, care, surpriză! Nu existau!!! Până și șoferul se dăduse jos din autobuz, probabil pentru o pauză de cafea.

Am reușit să văd doar o doamnă care s-a urcat înauntru cât să dea de două ori cu mătura pe jos, dar eram așa de derutată și am reacționat atât de lent, încât până să îmi scot căștile din urechi și până să deschid gura ca să mă fac auzită, doamna s-a dat jos din autobuz, și a închis ușa după ea, bineînțeles.

Îți imaginezi că în secunda doi eram la respectiva ușă, și făceam semne disperată să mă elibereze, dar, ca să vezi ! Aparent, și doamna dădea ritmic din cap și fredona o melodie pe care o asculta la volum maxim în căști.

Nu a fost o întâmplare atât de tragică, pentru că aveam provizii la mine. M-am așezat înapoi pe scaun și am început să ronțăi tristă niște biscuiți cu miere. Știam că șoferul se va întoarce la un moment dat înapoi, (mâncare aveam, deci nu puteam să mor de foame), așa că tot ce aveam de făcut era să aștept cuminte să mă bage și pe mine cineva în seamă.

Tot uitându-mă pe geam, am observat o tânără, a cărei geacă mi-a captat imediat atenția, așa că am continuat să o analizez din ascunzătoarea mea. Chiar arăta foarte bine. După câteva momente, pe lângă ea a trecut o altă fată, care i-a adresat, din mers, niște cuvinte pe care nu le-am putut auzi.

Atunci, a avut loc începutul unei primăveri.

Era imposibil să nu observi. Totul a început din centru, după care s-a extins spre periferie. Am putut să văd cum ceva ia naștere în sufletul tinerei, și se transformă în culori vii. De acolo, ca din ramură în ramură, puteam să văd cum totul devine mai intens, până când se ajungea la ultima ramură, unde un zâmbet larg i-a înflorit pe chip. Puteam să aud cum inima îi bate în simfonii, ca și cele pe care le auzi când închizi ochii și asculți natura.

Poate și fata aceea i-a apreciat geaca, și a decis să o complimenteze din mers, sau poate era vorba despre altceva. Nu știu ce cuvinte i-a adresat, dar a reușit să îi aducă un zâmbet pe chip.

Ai puterea să aduci primăvara în sufletul cuiva. Poate că nu o să dureze așa de mult, dar niște cuvinte sincere și calde vor transforma starea de spirit a unui om, așa cum nici nu ți-ar veni să crezi. Nu te costă nimic să le spui, dar crede-mă, în felul acesta și tu, și persoana respectivă vă veți îmbogăți.

Hai să aducem primăvara în oamenii din jurul nostru, okay?

“Dumneavoastră ce căutați AICI?!”,  m-a întrebat o voce șocată.

Leave a Reply
Your email address will not be published. Required fields are marked *

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: