search instagram arrow-down

Facebook

Hârtia mototolită lovește podeaua. Am ratat. Nu-i nimic, mai încerc. Scot următoarea hârtie din buzunarul pantalonilor, și citesc ce scrie pe ea.

“O să ratez.” Ah, asta e ușoară.

Mă aflu într-un uriaș cub negru, ce are suspendat de tavan un bec care pâlpâie în mod enervant. Nici lumina lui nu este prea plăcută, fiind albul acela  pe care îl întâlnești de obicei în băi publice, și care te face să arăți de două ori mai rău decât arăți în realitate.

Acest cub este o bucățică neplăcută din mintea mea. În încăpere suntem doar eu, un scaun pe care stau și un coș de gunoi, poziționat destul de departe de mine.

Și ce dacă o să ratez? Chiar are o importanță așa de mare? Voi rata până când, în cele din urmă, voi reuși. Gândul acesta nu mă sperie, ci mă stimulează. Aștept și momentul în care voi avea ceva bun de învățat din greșeala mea. Așa, voi fi conștientă de punctele slabe la care trebuie să lucrez. Doar așa pot să evoluez, deci, nu îmi este frică să ratez. Spunându-mi asta, mototolesc hârtia, și cu puțin avânt, o arunc la coșul de gunoi.

Nimerit din prima! Știam că asta e una ușoară.

Scot următoarea hârtie din buzunar. Pe ea scrie: ” Nu sunt suficient de slabă.” Dumnezeule, prostia asta de unde mi-a mai intrat în cap? Nu trebuie să fiu un schelet, trebuie să fiu sănătoasă. Nu există o greutate anume pe care cineva ar trebui să o atingă, există doar concepte ridicole, inventate de alți oameni, mediatizate în mod exagerat. Singura regulă de care trebuie să țin cont este că trebuie să am grijă de corpul meu. Altul nu mai am.

Îmi mototolesc și acest gând stupid și îl arunc imediat la coșul de gunoi, pentru că nu am nevoie de așa ceva asupra mea. Următoarea hârtie:

“Îi voi dezamăgi.”

Mă uit la hârtia din mâinile mele și păstrez liniștea în mintea mea. Aș vrea să împăturesc și acest gând negativ și să îl arunc la coșul de gunoi, dar lucrul acesta nu este la fel de ușor de făcut ca la cele din urmă. Aici este vorba de așteptările unor oameni de care îmi pasă. Oameni care îmi vor arunca priviri pierdute și care vor regreta că au avut încredere în mine. Ce mă fac atunci?

Inima imi bate mai tare din cauza agitației. Încerc să împăturesc foaia și să o arunc, dar reușesc să o fac doar pe jumătate, după care o desfac din nou. Are cute de la îndoituri și textul îmi urlă în față, iar becul acela enervant începe să pâlpâie mai tare.

Brusc, din buzunarul pantalonilor mei ies o mulțime de gânduri negative, care încep să se împrăștie prin încăpere ca într-o furtună.

Simt un început de cutremur… Da, încăperea se cutremură!

Pereții cubului încep să se restrângă, amenințând că mă vor strivi.

Mă uit speriată în jur și nu știu ce să fac.

Totul a luat-o razna pentru că nu am reușit să mototolesc hârtia și să o arunc la coșul de gunoi. Atunci, înțeleg că dacă nu mă calmez, pereții cubului se vor prăbuși peste mine.

Mă las pe spate pe scaun și inspir adânc.

Fără rezultat, în jur tot e haos.

Închid ochii și încerc încă o dată.

Nu voi dezamăgi pe nimeni. Pot să fac asta. Voi reuși. În plus, ei mă cunosc, știu de ce sunt în stare. Știu că dacă nu-mi va ieși din prima, voi continua cu încăpățânare până voi reuși, așa cum am stabilit la prima foaie de hârtie pe care am aruncat-o la coșul de gunoi. Totul va fi bine.

Liniște. Deschid ochii, becul nu mai pâlpâie, pereții s-au retras, cutremurul a încetat și toate gândurile mele sunt împrăștiate pe podea. Va trebui să le ridic pe fiecare în parte și să le arunc la coșul de gunoi. Dar, înainte de toate, strâng cu putere “Îi voi dezamăgi” în pumn, auzind fiecare scrâșnet al foii.

Răsuflu ușurată când mototolul de hârtie a aterizat în coșul de gunoi.

Gânduri negative, foi mototolite sau coji de portocală. Orice ar fi, trebuie să le îndepărtezi pentru a ajunge la miez: la fericire, la succes, la o viață mai bună.

Leave a Reply
Your email address will not be published. Required fields are marked *

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: