search instagram arrow-down

Facebook

Alchimistul purta o glugă neagră pe cap, care îi acoperea în mod misterios chipul. Era calm și vorbea pe o voce joasă, ușor gravă. Lumina bătea slab în încăperea  întunecată, ceea ce mă împiedica să văd mare lucru în jurul meu. Locul în care mă aflam era de mult uitat de lume, dar de această dată eram înconjurați de martori.

Auzeam un murmur slab, ca un cântec vechi, dar cuvintele proveneau dintr-o limbă pe care nu o puteam dezlega. Cumva, murmurele se potriveau foarte bine cu picăturile de ploaie care loveau pământul de afară. De parcă atmosfera descrisă până acum nu ar fi fost de ajuns, mai șuiera și vântul printre crăpăturile încăperii, adăugând un plus de efect.

Alchimistul s-a oprit din vorbit. Și-a împreunat mâinile cu lejeritate, de parcă ar ști deja că misiunea lui s-a terminat cu succes. Atenția îi era îndreptată spre bătrâna gânditoare din fața lui.

Brusc, un trăsnet s-a auzit de afară, ceea ce ne-a făcut pe toți, mai puțin pe cei doi, să tresărim. Ridurile bătrânei s-au adâncit mai tare pe frunte. În scurt timp, a urmat și un fulger. Lumina lui a pătruns în încăpere, căzând mai ales pe silueta vârstnicei. Părul ei era de un alb atât de frumos, împletit într-o coadă lungă, care se odihnea peste umărul ei stâng, încât mi-a furat pentru câteva momente atenția de la alchimist.

–  Așa să fie, îngână aceasta cu o voce limpede, în cele din urmă.

Nu i-am văzut fața alchimistului, dar eram sigură că a zâmbit cu jumătate de gură.  Femeia i-a întins un pachet. Presupunerea mea s-a dovedit a fi adevărată, pentru că, după ce a făcut un semn respectuos din cap spre bătrână, s-a întors cu fața la mine, dorind să părăsească încăperea. Gluga încă îi acoperea jumătate de față, dar am putut să îi văd colțul de zâmbet.

Alchimistul a trecut pe lângă mine și a ieșit din incinta magazinului alimentar, cu un pachet întreg de dulciuri sub braț. Din cauza vremii rele, radioul magazinului nu mai prindea semnal, iar murmurele cântăreței portugheze nu se mai distingeau deloc. Când bătrâna vânzătoare mă întrebă ce doresc să cumpăr de la ea, îi răspund că aș dori o sticlă de apă plată la 2L și o pungă de făină albă.

Dau timpul înapoi, ca să îți dezvălui dialogul dintre tânărul cu hanorac negru și vânzătoare:

Tânărul se uită în portofel, după care se adresă vânzătoarei:

–  Îmi cer scuze, observ că v-ați mărit prețurile.

Bătrâna ridică din umeri și îi spuse:

– Nu avem altă soluție. Magazinul nostru este uitat de lume de când s-a deschis supermarketul de după colț. Trebuie și noi să trăim din ceva, continuă ea.

–  Înțeleg. Din păcate, sunt luat prin surprindere, zâmbi cu dezamăgire tânărul, în timp ce își băga portofelul în buzunarul hanoracului. Nu avea pregătită suma respectivă de bani, prin urmare nu își putea permite pachetul de dulciuri.

 Dădu să salute bătrâna și să plece din magazin cu mâna goală, dar îi străfulgeră o idee în cap:

–  Știți, problema este că nu am cu exactitate suma respectivă asupra mea, începu el, și am nevoie urgentă de acele dulciuri. Sunt voluntar, și împreună cu colegii mei, organizăm o serbare pentru niște copii, chiar peste drum, care va începe în mai puțin de 10 minute. Nu mă pot întoarce cu mâna goală. Ce spuneți dacă dumneavoastră îmi veți da pachetul fără să vă plătesc acum nimic, dar într-o pauză voi reveni nu numai cu plata întreagă, ci și cu încă vreo 4-5 colegi de-ai mei care să cumpere produse de la dumneavoastră, în loc să se ducă la supermarketul de după colț? Sunt în criză de timp. Vă las un număr de telefon și un nume, ca să mă puteți nota pe caiet, dar vă garantez că în jur de o oră mă voi întoarce împreună cu colegii mei la dumneavoastră.

Aceasta a fost magia alchimistului. Practic, tot ce a făcut el a fost să transforme o situație defavorabilă într-una favorabilă lui. Deseori, când întâmpinăm probleme, pierdem din cauza faptului că nu privim lucrurile dintr-o altă perspectivă. Inițial, tânărul a privit lucrurile din pespectiva unui simplu cumpărător: “Am bani, pot să cumpăr. Nu am bani, nu pot să cumpăr”. Atunci când a sesizat faptul că vânzătoarea a mărit prețurile, și-a dat seama că nu are suma respectivă asupra lui, motiv pentru care nu putea să cumpere pachetul, deci problema nu era solvabilă. În mintea alchimistului, a apărut următoarea întrebare: “Cum aș putea să cumpăr ceva fără bani?”, ceea ce a generat o altă întrebare: “De ce ar fi cineva de acord să îmi vândă ceva fără să primească bani?”, ce l-a condus spre întrebarea cheie, și anume: “Ce ar avea de câștigat vânzătoarea din toată afacerea aceasta?” Răspunsul: mai mulți clienți.

Nu există probleme fără soluții. Oricare ar fi situația, trebuie să existe o modalitate de a transforma firul poveștii. Cu puțină cugetare și încredere în sine, oricare dintre noi poate fi un alchimist.

 

Leave a Reply
Your email address will not be published. Required fields are marked *

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: