search instagram arrow-down

Facebook

Want to know me? Here is my Instagram :)

Fetele, cochetele Cât te costă să aduci zâmbetul pe fața unui copil? 
Minim 5 lei. 
@asmclujnapoca organizează și anul acesta „Fii și TU Moș Crăciun". Alături de Fundația „Dă mai departe", îl vom face pe Alexandru să zâmbească. 
Alexandru este un băiețel de 8 ani care suferă de sindromul Lennox Gastaut. Prin cumpărarea unui glob de Crăciun personalizat la standul ASM (care este amplasat la parterul FSEGA), vei ajuta la strângerea de fonduri pentru băiețel. 
Globurile le vom personaliza așa cum dorești tu. Minioni, steluțe, sclipici presărat strategic sau nume și prenume. Orice. Trimite-mi un mesaj cu felul în care ai dori să arate globul tău personalizat, și chiar dacă nu suntem noi mari artiști, ne vom strădui ca globul să fie simpatic în bradul tău de Crăciun. Promitem.☺️ Dacă ești din Cluj-Napoca și ai drum prin FSEGA, Fii și TU Moș Crăciun! Life is better in red lipstick 💋 You are ză best. 
Mulțumesc pentru zâmbetul pe care îl port acum cu mine🤗 
Btw, Roxi l-a botezat Pablo.
Hei, Pablo, cum e vremea în borcan? Călătorind cu o curcă.
Nu eu. Nu Viktoria. 
ÎN TREN ESTE O CURCĂ. 
Doar ascultă.

– Ai putea să întorci odată pagina aceea, te rog frumos?! întreb eu exasperat.

Bineînțeles că sunt ignorat. Tipul a lăsat cartea din mâini și s-a dus să-și pornească laptopul, probabil ca să se uite la Game of Thrones.

– Ahh, pe bune acum?! țip eu către el, aruncându-mi nervos mâinile în aer, și începând să mă plimb agitat printre cuvinte și rânduri.

Salut, eu sunt Cristi!

Sunt personajul principal din cartea pe care tipul de mai înainte tocmai a lăsat-o din mâini. Se numește ,,Viața lui Cristi, mașini și gogoși”, și sunt blocat la pagina 147, din cauza leneșului ăstuia infernal.

Titlul cărții în care trăiesc este dat sub forma aceasta din motive care mie îmi par foarte logice: eu sunt Cristi, asta e viața mea, sunt mecanic auto și ador să îi gătesc gogoși soției mele (mi-am deschis chiar și o mică gogoșerie în cartier, care pot să spun că merge binișor).

Da, trăiesc într-o carte și am o poveste pe care lumea o citește, exact, ai înțeles foarte bine. Sunt un bărbat de vârstă mijlocie, foarte glumeț de fel, doar că în această situație oribilă nu îmi pot învia simțul umorului. Vezi tu, fiecare cititor atinge cartea și o răsfoiește pentru că, dintr-un motiv sau altul, are nevoie de anumite informații din ea.

Nu mă refer la informații științifice, chiar deloc. Spre exemplu, băiatul ăsta, care-i de vreo 20-25 de ani, trebuie neapărat să învețe să fie mai responsabil. Înainte să închidă cartea, citea un paragraf din viața mea, în care povesteam în ce situație nasoală m-am băgat, doar pentru că nu am fost suficient de atent, și am predat o mașină unui om care avea numele asemănător cu cel al proprietarului mașinii, dar nu, nu era el. Am cam apărut la știrile locale și mi-am cam pierdut locul de muncă. Eh, până la urma urmei, mașina a fost recuperată, iar eu am făcut cinște cu destule gogoși încât să nu se uite lumea cruciș la mine pentru prea multă vreme. Și m-am angajat altundeva.

Acum, problema mea cu acest tânăr enervant de lent este următoarea: dacă nu-și mișcă fundul și nu pune mâna să îmi citească povestea, eu rămân blocat pe aceeași pagină!!

Acum o săptămână, am întâlnit o tânără care, zău, în doi timpi și trei mișcări și-a înțeles repede lecția, mi-a dat foaia mai departe, și m-a lăsat în pace! Avea ceva defecțiune la mașină, se grăbea undeva și venise chiar când programul meu era pe terminate. Dacă eram altfel de om, îi spuneam să rabde, că sunt obosit și vreau să trag un pui de somn, dar nu am făcut asta. Am stat peste program ca să îi repar mașina și să ajungă în timp acolo unde avea nevoie, iar prin prezența mea în viața ei, a înțeles că încă mai există și oameni de treabă, și a ,,împrumutat” și ea comportamentul meu într-o altă situație, pe care nu o știu, pentru că e povestită în cartea ei, iar eu nu am citit decât partea în care a venit la service-ul în care lucrez.

Oricum, trebuie să înțelegi un lucru important. Nu știu cum te cheamă, nu știu ce vârstă ai, nu știu dacă ești femeie sau bărbat, dar știu sigur că și tu ești personajul principal în propria ta carte. Ești un personaj în milioane de cărți, doar că tu habar nu ai. Ești fie principal, fie secundar, fie figurant, nu contează. Contează faptul că oamenii, de-al lungul vieții tale, te vor citi, și vor extrage fragmente din viața ta, din care să învețe lucruri.

Tu îi înveți lucruri prin propria ta poveste, așa cum și tu înveți lucruri din poveștile lor.

Dar, trebuie să mai înțelegi și altceva. Cartea ta se scrie în timp real, iar paginile nu sunt suflate de vânt, ci sunt atinse de acei oameni, și sunt răsfoite tot de ei. Nu ai cum să treci la un alt capitol dacă ai parte de un leneș, cum am eu, care nu cooperează prea eficient cu tine. De asemenea, nu ai cum să ignori oamenii care trebuie să învețe ceva din viața ta, pentru că depinzi de ei, așa cum și ei depind de tine.

Oamenii sunt făcuți să învețe și să fie învățați, să ajute și să fie ajutați, să împartă informații, să crească împreună.

Ceea ce vreau să spun este că dacă simți că te-ai blocat într-un anumit stadiu al vieții tale, nu dispera, pentru că ceva trebuie să se întâmple ca să înaintezi: trebuie să aștepți o anumită persoană, fie ca să o înveți ceva, fie ca să înveți tu ceva de la ea.

Acum, ar putea cineva să-i dea shut down laptopului tipului, vă rog!? Slavă Cerului că se termină sezonul.

 

Leave a Reply
Your email address will not be published. Required fields are marked *

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: