search instagram arrow-down

Facebook

Nu există moment de mai mare suspans ca acela în care zarurile se învârt în aer.

– Doișpe’. Hah, fraierilor!

Bar de tineri aproape de un campus universitar, vineri, ora 22:00. Cinci amici strânși în jurul unei mese, fiecare cu câte o bere în față și cu câte o frunte încruntată.

– Dă-mi cartea aia. Așa. Bun. Acum, te rog să observi cum sunt cu un pas mai aproape de victorie, rânji norocosul.

Muzică, râsete, gălăgie. Băieții sunt concentrați și prezenți cu mintea și sufletul la fața locului, mai puțin unul dintre ei. Abia stătea pe scaun, lăsându-și corpul atât de relaxat încât mai avea puțin și aluneca de pe lemn, exact așa cum stă un elev de clasa a doisprăzecea în bancă, teribil de plictisit de ultima oră. Figura lui serioasă și ochii ațintiți în gol i-au făcut pe prietenii săi să se revolte asupra lui:

– Mă, ce-ai, ai împietrit?

– Mai schimbă-ți fața.

– Ne strici cheful, ia revino-ți!

N-a schițat nimic pe față.  Fără să-i avertizeze, și-a îndreptat spatele  și și-a schimbat poziția de pe scaun, s-a aplecat asupra mesei, și cu întreg brațul drept, le-a dărâmat cu finețe jocul tovarășilor lui.

Pionii s-au împrăștiat pe jos, urmați de banii falși, case, capre și alte averi. Patru statui se uitau cu ochi uimiți la el, ca la un nebun. Într-un final, unul dintre ei și-a dres glasul:

– …Ok.

Urmat de:

–  Dacă încă ești supărat pe mine pentru că ți-am mâncat chipsurile, clar nu ești întreg la cap…

– Frate.

S-a aplecat sub masă și a luat un pion între degete, după care a vorbit pentru prima dată:

– Ce este asta?

– …

Aceleași fețe derutate, același chip serios.

– Ce-i asta? repetă.

– Un pion, omule, răspunse o voce enervată.

Ochii lui s-au oprit asupra celui care-i răspunsese enervat:

– Exact.

Prietenii lui și-au aruncat priviri nedumerite, neînțelegând niciunul dintre ei ce-l apucase. El, între timp, s-a ridicat de pe scaun și și-a pus geaca pe umeri, pregătindu-se de plecare. Înainte să le întoarcă spatele, i-a întrebat:

– Ce v-a mai rămas pe masă?

– …

– Lăsați-l în pace, n-o fi treaz.

Zâmbi în timp ce le ridică o mână în semn de salut, și ieși pe ușa barului.

,,Cel mai treaz. N-am de gând să fiu un pion pe tabla altcuiva de joc, alergând după bani, pentru ca la final să rămân cu un mare nimic.”

Își puse gluga pe cap și se avântă singur în întunericul străzii, cu mâinile în buzunare și cu mintea în căutare de răspunsuri – cele care contează cu adevărat.

Leave a Reply
Your email address will not be published. Required fields are marked *

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: